iubirea

Complicate sunt căile iubirii……sau poate că noi suntem cei care le complicăm.
Am fost întrebată de multe ori: “ce e iubirea”? Pentru mine…iubirea e cel mai înălțător sentiment…un sentiment pe care nu îl poti explica decât dak l-ai simtit măcar o dată.
Există o maximă care îmi place mult:”să iubesti nu e nimic…să fii iubit e ceva…să iubesti si să fii iubit e totul”.
Si asa e…ce poate fi mai frumos decât să-ti fie împărtăsite sentimentele?
Însă am spus-o întotdeauna si am să sustin asta la nesfârsit…într-o relatie unul simte mai mult ca celălalt, oferă mai mult…desi amândoi se bat cu pumnii în piept că iubeste mai mult, până la urmă, cu timpul se vede de partea cui este adevărul.
Dar să revin la intrebarea :” ce e iubirea pentru mine?”…Iubirea e un sentiment care mă face să simt că trăiesc…nu contează cât de înnorat e afară, iubirea mă ajută să simt soarele si căldura lui…oricât de supărată as fi, iubirea mă face să zâmbesc…oricât de obosită as fi, iubirea îmi dă putere să cutreier muntii. Atunci când iubesc îmi doresc să îmi petrec cât mai mult timp cu el si încep să-i simt lipsa imediat după ce pleacă de lânga mine…îi văd chipul peste tot…îmi doresc să ne facem planuri împreună, să formăm o echipă care face împreună până si cele mai banale lucruri.
În iubire ofer foarte mult ( poate nu chiar totul) si vreau să mi se răspundă pe măsură.
Încă mai cred în povestile adevărate de iubire…în iubirea aceea neconditionată…în iubirea aceea care e atât de puternică încât nimic nu o poate distruge…nici cei răuvoitori, nici greutătile vietii, nici măcar anii care trec.

:* love u, Adutu